Postarea acesta exploatează datele sondajelor privind munca de acasă, și se referă exclusiv la realitățile observate înainte de pandemie, folosind datele WfH2020. Ea continuă peste timp postarea privind comportamentele similare din 2018.

Datele culese în 2020, în timpul pandemiei, ne arată că aprecierea muncii de acasă ca facilitând timp de calitate cu membrii familiei este mai scăzută față de datele din 2018-2019. Numărul de ore lucrate de acasă, față de valul anterior al cercetării, afectează negativ acordul cu afirmația „Lucratul de acasă permite mai mult timp de calitate împreună cu familia” (cu cât numărul de ore lucrate săptămânal de acasă este mai mare, cu atât respondenții noștri apreciază că au în mai mică măsură posibilitatea petrecerii timpului de calitate cu familia).

Există diferențe în ceea ce privește înțelegerea  timpului de calitate cu familia între cei cu copii și cei fără, ceea ce poate explica de ce în mod constant (între cele două valuri de culegere de date, 2018-2019 și 2020) respondenții care sunt părinți par a nu fi afectați de prezența copiilor în aprecierea felului în care munca de acasă permite acest timp de calitate.  

Dacă ești deprivat de timp, granițele dintre timp de calitate și alte feluri de timp (ex. cel investit în munca domestică) este foarte probabil să se dilueze. Te poți afla în imposibilitatea de a-ți a aloca timp separat prioritar pentru familie (vizionarea unui film, jocuri comune), așa că cea mai bună strategie de a reprezenta timp de calitate pare „strecurarea” acestuia în munci de mentenanță și de îngrijire (gătitul împreună cu partenerul sau alte activitati de socializare cu persoane din afara gospodăriei, prin întâlniri on-line). Acest context de re-semnificare a timpului de calitate poate însă ascunde inegalități de gen în distribuirea activităților în gospodărie. Așa cum arătau datele primului val (cu care cele din valul II sunt consistente), dacă ești bărbat percepția despre timpul de calitate nu se schimbă când muncești de acasă, ceea ce poate ascunde că pentru femei, când lucrează de acasă, schimbările sunt mai mari în felul în care își distribuie timpul, având mai puțină autonomie. 

Respondenții care au absolvit cel puțin studii de master apreciază în mai mică măsură că munca de acasă permite timp de calitate cu familia. Conform datelor culese în aprilie 2020, sunt de acord că munca de acasă le permite să petreacă mai mult timp de calitate cu familia 39% dintre respondenții cu studii doctorale, 43% dintre cei cu studii masterale, 54% dintre cei cu studii de licență și 50% dintre cei cu studii postliceale sau mai puțin. 

Sunt două posibilități aici: cei cu studii cel mult postliceală au locuri de muncă care se pretează altfel muncii de acasă, ceea ce înseamnă că experiențele lucratului la domiciliu pot fi diferite pentru ei decât pentru cei care au absolvit cel puțin master. Cum experiența timpului e inclusă în experiența clasei sociale (Merz & Rathjen, 2014), ne așteptăm ca nu toți să-și permită să aloce timp familiei în același fel în funcție de educație, vârstă sau venit. Ce-a de-a doua posibilitate este că cei cu un nivel mai scăzut al educației formale sunt nevoiți să muncească mai multe ore și implicit să fie mai deprivați de timp.

Pentru toate familiile, presiunea condensării tuturor activităților în același spațiu este ridicată: presupune adaptarea spațiului de locuit la cerințele lucrului de acasă, adaptarea spațiului și a timpului de lucru la nevoile similare ale celorlalți membri ai familiei, implică eforturi de creare și menținere a granițelor dintre sferele vieții pentru a evita confuzii privind prioritatea rolurilor și conflictele între acestea (Ashforth et. al, 2000; Dumas & Sanchez-Burks, 2015). Totodată, cei cu educație mai scăzută își permit și financiar mai puțin să câștige timp prin externalizarea serviciilor. A comanda de mâncare sau a achiziționa echipamente pentru casă care să scutească timpul investit în sarcinile domestice sunt de fapt practici ale celor care au venituri mai ridicate. În condițiile în care o bună parte din populație nu are posibilitatea să se descurce cu cheltuieli neprevăzute (44.3% din gospodăriile din România au declarat acest lucru în 2019, conform datelor EU-SILC), iar pandemia a pus presiuni economice pe multe gospodării (schimbări asociate locului de muncă, inclusiv financiare, cât și nevoia de a investi în resurse alimentare pe o perioadă mai îndelungată de timp pentru asigurarea reducerii ieșirilor fizice cu scopul distanțării), timpul de calitate cu familia devine cel mai probabil, pentru aceste categorii, un privilegiu.